Tovarășe Ciprian Ciocan,
Vă trimit răspunsurile la interviul dv:

Răspuns la întrebările dv. din 9 februarie 2011

Ciprian Ciocan: Ne puteți spune în ce doctrină se înscrie partidul ?
Gheorghe Ungureanu: Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) își întemeiază existența și activitatea pe Doctrina Comunistă, numită pînă acum ”marxist-leninistă” sau ”materialist-dialectică”; preferăn denumirea Doctrina Comunistă, noi contribuind la definirea deplină și finalizarea constituirii acestei doctrine și încercăm să o propunem tuturor partidelor comuniste.

C.C.: Care sunt ultimele alegeri la care ați participat și ce scor ați înregistrat ?
G.U.: Nu am participat (cu Partidul Comuniștilor) la nicio ”alegere”, fiind permanent blocați, prin toate mijloacele, de autoritățile contrarevoluționare ale Statului despotic, feudalo-ecleziastic instaurat la 22 decembrie 73 (1989). De altfel, în toată perioada contrarevoluției nu au avut loc alegeri, deoarece nu a existat alternativă la candidaturile peceriste, ele ocupînd toată scena politică romînească.

C.C.: Aveți filiale în toată țara, care sunt cele mai active dintre ele ?
G.U.: Am avut de-a lungul anilor (începînd cu 22 decembrie 73/1989) organizații locale sau județene în 34 de județe, dar abia la 23 octombrie 93 (2009) a fost respinsă ultima acțiune a infractorilor din ”justiția” contrarevoluționară urmărind radierea noastră, fiind nevoiți să reluăm acțiunea de organizare, în condiții foarte grele, lipsiți total de acces la mijloacele de comunicare în masă și fără posibilități materiale. În timp, au fost mai active organizațiile din Argeș, Maramureș, Ploiești, Brașov, Vaslui, Dîmbovița, Tulcea, Timiș, Olt, Constanța, Vîlcea.

C.C.: Cînd și cum a decurs procesul de strîngere a semnăturilor pentru înființarea partidului ?
G.U.: Am început în 22 decembrie 73 (1989) și aveam în 24 decembrie 1.200 de semnături, dar după ce s-a stabilit un mod de înregistrare a partidelor (prin justiție, ceea ce este absolut abuziv), am reluat complectarea formularelor, iar în decembrie 1991 am organizat prima Conferință de constituire, soldată cu eșec, deoarece unii tovarăși, fiind peceriști, au refuzat să aprobe Statutul și s-au retras. Continuînd să facem înscrieri, am reorganizat a doua Conferință de constituire la 11 decembrie 1993, cu același rezultat, conferința fiind părăsită de tovarășii din București, Pitești și alții. Abia la 23 martie 80 (1996) am complectat lista și am constituit Partidul la Conferința Națională care a avut loc la Curtea de Argeș.

C.C.: Care sunt cele mai acute probleme pe care le întîmpinați ?
G.U.: Prima problemă este atitudinea nerușinată a autorităților peceriste care au refuzat să ne înregistreze timp de aproape 14 ani, iar acum refuză, în mod constant să ne acorde sedii și acces la mijloacele de comunicare în masă, în condițiile în care în Romînia post-decembristă contrarevoluționară nu există niciun organ de presă independent sau de stat, disponibil pentru toate partidele ! Noi sîntem, astfel, singura țară din lume în care nu poate funcționa un partid democrat, aceasta în condițiile în care, din gunoaiele istoriei au apărut multe astfel de ”partide”, inclusiv fasciste, legionare, etnice, teroriste, extremiste… toate constituite și conduse de către peceriști, în frunte cu telectualii, dovediți, în totalitate, anti-democrați și, mai ales, neinstruiți, analfabeți, politic vorbind.

C.C.:Cum se finanțează partidul ?
G.U.: Puținele fonduri pe care le obținem provin din taxa de înscriere și cotizație; pînă la înregistrarea formală (perioadă în care nu am încasat taxa de înscriere și cotizația) toate cheltuielile (care au fost substanțiale) au fost asigurate de Președintele fondator și puține alte contribuții ale unor tovarăși.

C.C.: Ce părere aveți despre legea electorală ? Dezavantajează ea partidele neparlamentare ? Cum ați resimțit dumneavoastră rigorile legii ?
G.U.: Legea electorală în funcțiune (și mai ales proiectul celei noi) sînt expresii ale banditismului politic al peceriștilor care au instaurat terorismul și despotismul politic în 22 decembrie, o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluției. Partidele neparlamentare nu există practic, ceea ce se observă și din aceea că, în toți cei 21 de ani ai puterii contrarevoluționare, niciodată vreun Președinte nu s-a întălnit cu ac estea; despre cele burghezo-moșierești, anti-democratice, se mai aude pentru că toată (anti)presa este a ciocoilor, iar noi nu avem niciun acces, decît dacă le vine pe chelie unor (anti)ziariști să mai încropească o… batjocură ! Prin introducerea cerințelor anticonstituționale privind listele abominabile de susținători și a ”votului cenzitar”, în 91-92-93 nu ne-am putut prezenta, motiv pentru care și numărul votanților prezenți la ”alegere” a scăzut dramatic, pînă la 34 %, după cum se știe, iar dacă nu era găselnița cu referendumul, ar fi scăzut la 20 % ori chiar sub această cifră, ceea ce echivala cu evidenta cădere în … Sclavagism !

C.C.: Cum abordați anul electoral 2012 ? Ce strategie aveți ?
G.U.: Nici acest an nu este ”electoral” ! De vreme ce ni se impune, teroristic, să plătim sume imense, în loc să fim sprijiniți de la buget –mai ales partidele care nu sînt parlamentare !- pentru a participa cu candidați, transformînd astfel votarea mecanică în … alegere calitativă ! Încercăm să găsim candidați dintre Muncitori, Țărani, Ciobani, alte categorii de oameni ai muncii, pentru funcțiile de Consilier (local și județean), Primar, Președinte CJ, Parlamentar, spre a deschide, prin succesul lor, calea spre democrație, total inexistentă la noi după 22 decembrie.

C.C.: Vi s-a solicitat vreodată înglobarea partidului într-unul mai mare ? Dar înregimentarea dumneavoastră într-o altă formațiune ? Cînd și cine ?
G.U.: Da, deseori, în diferite variante. Primele propuneri, chiar în decembrie 73 (1989) au venit pentru conducerea națională a P.N.L. și P.N.Ț. Fiind deținut politic, cu condamnări, închisoare politică, percheziții, represiuni de toate tipurile (inclusiv… omor ! – a cărui victimă, ”colaterală și incidentală”, a fost însă altă persoană), confiscări de bunuri, nerestituite pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011) –apartament, manuscrise literare și politice, pușca și muniția de vînătoare, pămîntul meu, al familiei și al Obștii Moșnenilor, pentru care ne judecăm ÎNCĂ din anul 45 (1961)- eram considerat anti-comunist, dar eu am fost, sînt și voi fi, pentru toate mileniile viitoare, comunist !

În anii 75-76 (1991-1992), pe cînd Partidul nu era înregistrat, dar strîngeam semnături și publicam comunicate, apeluri, declarații… și constituiserăm (cu ing. Virgiliu Cătălin Zbăganu din București și Marin Trușcă din Craiova) Comitetul Național pentru înființarea ”Partidului Comunist” am avut propunere insistentă de a-l primi, ca PREȘEDINTE al Partidului în formare, pe tovarășul … ION ILIESCU !

Multe partide –autoconsiderate de Stînga- m-au solicitat, iar în unele m-am și înscris, am fost membru fondator sau cu funcții de conducere, precum: Prim-vicepreședinte de la înființare la PSMR, Vicepreședinte la PSR, membru în conducerea națională a PMR, idem PAS, Președinte al Comitetului Consultativ Superior al Uniunii Comuniștilor Romîni (al tovarășului Daniel Dediu, în curs de organizare).

Discuții multe și profunde, mai ales în anii 87-89 (2003-2005) am avut cu tovarășul Constantin Rotaru, Președintele PAS, pentru a uni cele două partide sub o copreședinție comună, în mai multe variante, dar … Eu n-am puut să renunț la esență –comuniști ne-peceriști- iar dumnealui nu s-a hotărît să accepte dorința majorității covîrșitoare (a propriului partid) de-a veni spre Doctrina Comunistă, de-a repudia Imperiul European și de-a ieși din ”partidul” suprastatal anti-democrat ”Stînga Europeană”, dar … mai este timp.

C.C.: De unde denumirea de “nepeceriști” ?
G.U.: Noi sîntem COMUNIȘTI și nu lălăitori de teze și principii comuniste, cum au fost cei 3.800.000 de peceriști, membri de partid, toți anti-comuniști (cu excepțiile simbolice – Președintele asasinat mișelește și soția sa) . Partidul nostru, fiind exclusiv al comuniștilor, de regulă care nu au fost membri ai PCR, am precizat în paranteză această explicație : ”nepeceriști”, absolut necesară în epoca de tîmpitizare contrarevoluționară post-decembristă în care toți ”telectualii” au devenit retrograzi și reacționari, slugoi ai reptileor peceriste, ciocoii, care au constituit și conduc, cu pricepere și devotament, sute de partide anti-democrate (anti-comuniste). Astfel, numai astfel. oricine poate constata că noi, comuniștii, nu sîntem totuna cu inamicii noștri – peceriștii.

C.C.: Există vreo legatură cu Partidul Alianța Socialistă ? dar cu Asociația Scânteia ?
G.U.: Au existat contacte între noi, ca activiști din zona Stîngii, cu ambele, chiar înainte de propria dumnealor activitate; să nu uităm că eu am activat sub DRAPELUL COMUNIȘTILOR începînd din 22 decembrie 73 (1989); particip la unele acțiuni ale Asociației Scînteia –am avut chiar o întîlnire comună cu o delegație a Partidului Comunist din Grecia- iar în PAS am fost membru, chiar al conducerii colective naționale (pînă la înscrierea oficială a Partidului Comuniștilor). În anul 88 (2004) am fost ales Consilier local al PAS și am candidat pentru Camera Deputaților în Maramureș, pe primul loc în lista PAS, în baza proiectelor realizate cu tovarășul Președinte Constantin Rotaru, o personalitate interesantă, atrăgătoare, hotărîtă, perseverentă, înțeleaptă și –ceea ce-mi displace- diplomatică. În politică cel mai păgubos -și periculos !- lucru este diplomația; ea nu trebuie să înlocuiască deplina sinceritate obligatorie față de clasa pe care o reprezinți, precum și respect desăvîrșit față de adversari. Această cerință devine presantă și magnifică atunci cînd omul reprezintă Stînga, adică masele populare, căci Numărul este principala calitate în politică !

Notez că am mai fost, temporar, în conducerea națională a Frontului Popular Român și a PUNRT (PUNR) –pe lista căruia am și candidat în 75 (1992) la Camera Deputaților și am obținut un mare număr voturi – dar am descoperit repede că acestea erau de esență burgheză, antiștiințifică, antinațională, anti-democrată.

C.C.: Considerați partidul dumneavoastră “adevăratul” partid comunist din Romania ?
G.U.: În ”România” mai sînt partide ale comuniștilor (spre exemplu în Republica Moldova), dar în Romînia, nu mai sînt altele, dacă avem în vedere realitatea pe care ne-au servit-o peceriștii: ei toți l-au răpit, l-au sechestrat, l-au asasinat pe șeful lor, s-au bucurat, l-au hulit și continuă s-o facă și după 21 de ani; niciun pecerist nu s-a alăturat Comuniștilor nici măcar în comemorarea anuală pe care o facem Președintelui, în numele Comitetului Național pentru Cinstirea Memoriei Președintelui-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu. Fostul P.M.R. (care și-a zis, de la 1 noiembrie 81/1997, PCR) nu accepta, pînă la acea dată, simbolul ”Secera și Ciocanul”, referirea la Nicolae Ceaușescu și termenul … comunist ! Cam aceeași poziție a avut-o, pînă de curînd, conducerea PAS. Așadar, pot fi și alte partide ale comuniștilor, dar sînt comuniste cu adevărat cu condiția ca să acționeze împotriva contrarevoluției și pentru revenirea la regimul democrat – pentru construirea Socialismului, prin aplicarea Doctrinei Comuniste.

C.C.: Ce părere aveți despre personalitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu ?
G.U.: Am fost crunt reprimat sub conducerea sa, dar eu știam, cu dovezi certe, că dînsul este prizonierul unor bandiți, cum am avut confirmări din imediata apropiere a dumnealui. (Notez că am fost și am rămas simpatizant și susținător, pentru cele mai înalte funcții, al lui Gheorghe Apostol și Chivu Stoica). Considerîndu-l vinovat pentru starea sa de prizonierat și, mai ales, pentru degradarea vieții politico-ideologice, începută la Conferința Națională din decembrie 51 (1967) apoi trecînd prin ședința plenară din aprilie 52 (1968) și prin marasmul din august 52 (1968) –începutul prăbușirii Țării și a Socialismului în Europa, datorită poziției de noatin rătăcit a Romîniei- eu m-am distanțat total de poziția sa, nu-i rosteam niciodată numele pînă în anul 73 (1990), nu am pus mîna pe ”Scînteia” (ziar căruia îi ziceam ”Tăciunele”, actualul îmbuibat beneficiar ”Adevărul” și odrasla lui bastardă, ”Gîndul” !).

Totuși îi scriam scrisori, memorii, propuneri și reclamații, inclusiv după deschiderea dosarului de urmărire informativă în anul 55/1971 (mi se zicea, între altele ”Haiducul”), pe lîngă zezi-de-zeci de dosare penale și civile; ne-am întîlnit de mai multe ori, am fost chemat în audiență, în urma unor scrisori și telegrame dure, menit să-l salveze; ultimele audiențe au fost la 26 decembrie 72 (1988) –pentru recuperarea apartamentului confiscat- și la 13 ianuarie 73 (1989) –al doilea mare război (pierdut !) pentru salvarea comunei natale, Cicănești, hertepelită de ciocoii peceriști care, totuși, o stăpînesc netulburați din 6 martie 29 (1945) și pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011)…

Personalitate complexă de Muncitor aspru, călit în lupte revoluționare, cu rădăcini de Țăran, sensibil, duios chiar, înțelegător și uman, devotat familiei și Cauzei de eliberare socială și națională a victimelor nedreptăților –să ne-amintim mereu vorbele-i de miere: minunata clasă muncitoare !-, licențiat în Economie politică și Științe militare, Comunistul, Președintele și Generalul Nicolae Ceaușescu a devenit cel mai mare Erou-Martir Național al Poporului Dac, din toate timpurile, nefiind cunoscut niciun egal în cele 30 de milenii de cînd avem știri despre acest Mare Popor (felicitări tovarășului Președinte Băsescu pentru că a acceptat, poate la propunerea mea, poate a altora, poate din propriu-i iz Dacic, să zică așa despre Poporul nostru !).

De aceea, firesc, se cuvine, ca dumnealui să fie Farul și Piscul-de-Lumină spre care să ne călăuzim privirile, gesturile, sentimentele, ideile și lupta care să aducă revirimentul: regimul democrat.

Erori fundamentale – prima fiind abandonarea luptei pentru dezrobirea religioasă- impuse, probabil, de banda care îl ținea prizonier, au determinat degradările, denaturările, abuzurile, îndepărtarea de esențele Doctrinei Comuniste, neexplicată și neaplicată niciodată pînă la capăt, nu numai la noi, în final producînd trădarea Socialismului de către ciocoii peceriști și … contrarevoluția !

Am conceput și inițiat, fără succes, acțiuni care să-l scoată din ghearele bandei deținătoare, deși calea s-a dovedit fără întoarcere, datorită lui august 52 (1968) și, mai ales, cultului deșănțat al personalității, act agresiv inadmisibil într-un regim democrat, care-l transforma pe dînsul într-o mumie, iar pe lălăitori în circari ordinari. Acum dumnealui a devenit o stea polară în splendidă ascensiune, iar lălăitorii, în frunte cu peceriștii Iliescu-Constantinescu-Băsescu, ca să nu numim decît vărfurile, și-au ales alte mumii: USA, Imperiul Cotroman Romano-German European, NATO.

Vă mulțumesc și, la rîndu-mi, vă urez succes în profesie și în viață !

9 februarie 95 (2011);

(Eu număr anii de la începutul Erei Democrate, 7 Noiembrie 1917)

Articole similare:

• Neparlamentarii despre Protocolul Coaliției: au obligația să spună ce au făcut până acum
• Comuniștii români condamnă atacul asupra Libiei
• Numai șase-s norocoase…din 35
• Miron Cozma: Eu sunt un om bun, dar ei vor să arate că sunt rău
• Partidele mici acuză Autoritatea Electorală Permanentă
• PAS arată cu degetul înspre PDL
• Constantin Rotaru, socialismul și România de azi
• PCR – un nume interzis

- Care este conceptul politic fundamental al Frontului Democratic al Unificării Naţionale în politica albaneză?
- Frontul Democratic al Unificării Naţionale (FDBK), continuator al fostului Front pentru Unificare Naţională Albaneză (FBKSH), fondat pe 12-13 iulie 2002 în Tirana, la fel ca şi fostul FBKSH, este o uniune de forţe politice albaneze, organizaţii nonguvernamentale albaneze, intelectuali patrioţi albanezi şi a maselor largi populare albaneze, fără diferenţă de provincie, religie sau idee, care se întinde pe plan organizaţional în toate teritoriile etnice albaneze ale Albaniei Istorice, şi în Sanxhak, Toplica şi Chameria, la fel ca şi în diaspora albaneză, în statele Uniunii Europene, în SUA, în Canada şi în Australia, care lucrează şi acţionează pentru reunificarea naţională a albanezilor şi a teritoriilor şpr etmoce într-o naţiune-stat unică, cu numele Albania.

- Care sunt problemele cu care se confruntă astăzi naţiunea albaneză?
- Republica Albania este un caz “Sui Generis” în Europa Unită care se urmăreşte să se atingă, pentru că din toate părţile sale, din nord, cu teritoriile sale sub cucerirea şi colonizarea Muntenegrului, din nord-vest cu “Republica” Kosovo (protectorat al UNMIK-EULEX) şi cu Kosovo de Est (Presheva, Medvegja,. Bujanoc) cu Toplica şi Sandjak-ul sub cucerirea şi colonizarea Serbiei, din est, cu teritoriile albaneze ale Pollog-Pellagoniei (Ilirida) sub cucerirea şi colonizarea creaţiei artificiale fără nume şi identitate statală şi naţională, numitp când “Macedonia”, când FYROM şi din sud., cu teritoriile sale (Kostur şi Chameria) sub cucerirea şi colonizarea Greciei, ea (Republica Albania) se învecinează cu teritoriile sale albaneze şi cu poporul său albanez.

Am convingerea de nezdruncinat că dacă nu ar fi fost Marea Adriatică, şi Italia ar menţine sub cucerire şi sub colonizare teritorii albaneze şi popor albanez al Republicii Albania.

Deci, Naţiunea Albaneză şi teritoriile sale etnice, continuă să fie cucerite şi colonizate de cuceritorii şi colonizatorii slavo-greci şi în secolul XXI, şi aceasta trebuie să fie ruşinea cea mai mare a Uniunii Europene şi a întregii comunităţi internaţionale, inclusiv a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), că poporului albanez continuă să îi nege Dreptul la Autodeterminare, un drept universal garantat de zeci de rezoluţii şi de convenţii ale ONU.

- Există încă în Balcani o chestiune nerezolvată albaneză sau s-a închis odată cu proclamarea independenţei Kosovo?
- Proclamarea independeţei Kosovo, pentru mine şi pentru Frontul Democratic al Unificării Naţionale (FDBK) este şi trebuie să fie primul pas către soluţionarea finală a chestiunii albaneze, a reunificării naţionale a albanezilor şi ale teritoriilor lor etnice ale Albaniei Istorice, ale celor patru vilaiete (n.r.: provincie administrativă otomană) albaneze:
1. A vilaietului Shkodrei; 2. A vilaietului Kosovo, cu centru principal Shkup (Skopje); 3. A vilatetului Manastir-ului şi 4. a vilaietului Janinei, într-o Albanie Reunificată.

- De ce Balcanii se numesc “butoi cu pulbere” şi se pot schimba într-o oază de pace?
- Sunteţi rugaţi ca şi răspunsul la această întrebare să o luaţi prin: Memorandumul FDBK, care, pe 31 martie 2011, l-am trimis (în albaneză şi engleză) tuturor instituţiilor internaţionale (Adunării Generale a ONU, Senatului SUA, Consiliului UE) şi pentru înştiinţare tutoror instituţiilor Republicii Albaniei şi Kosovo, precum şi corpului diplomatic acreditat la Tirana şi la Priştina.

Permiteţi-mi, cu această ocazie să vă anunţ că numai Senatul SUA până acum ne-a răspuns pozitiv (printr-o scrisoare) pentru Memorandumul FDBK, unde ne anunţă că foarte repede va veni o delegaţie la Tirana pentru a mă întâlni pe mine şi pe Secretarul General al FDBK, dl. Zef CUPI.

- Aţi afirmat de multe ori că dreptul de autodeterminare este un drept inalienabil şi pentru naţiunea albaneză. De ce credeţi acest lucru?
- Pentru că, şi poporul albanez, ca toate popoarele lumii trebuie să decidă pentru propria soartă, dacă doreşte să trăiască liber şi unit într-o singură naţiune-stat, sau dacă doreşte să trăiască înrobit şi divizat în interiorul a 6 (şase) state, aşa cum se află acum, cucerit şi colonizat de cuceritorii şi colonizatorii muntenegreni, sârbi, slavo-macedonieni şi greci.
Şi, acest lucru, declaraţia plebiscitară a poporului albanez, din toate teritoriile etnice albaneze ale Albaniei Istorice, trebuie să se facă prin forma cea mai democratică, Referendumul Naţional Albanez.

- În Albania şi în spaţiul albanez domină două curente: unul pentru unificare a teritoriilor locuite de albanezi într-un singur stat naţional, şi mai apoi, cu voinţa întregului popor albanet, prin referendum pentru integrare în UE şi cel al integrării în UE fără nici o unificare naţională. Care curent îl susţineţi dumneavoastră şi organizaţia pe care o reprezentaţi?
- Aşa cum, actualmente, în geopolitica comunităţii internaţionale din Balcani se împletesc două principii:
1.Principiul OSCE de nemodificare a graniţelor şi de creare a statelor multietnice în Balcani, sancţionat şi prin conferinţa de la Dayton, şi 2. Principiul Wilsonian al dreptului de autodeterminare al popoarelor, şi în politica albaneză avem două principii:

Primul principiu, Principiul unificării albanezilor prin integrare a Balcanilor, şi a albanezilor din 6 (şase) state , în Uniunea Europeană, care este apărat de politicienii vânduţi şi corupţi, de apărătorii fanatici ai Dayton-ului eşuat, şi Principiul al doilea, al nostru, al patrioţilor albanezi, care nu suntem nici corupţi, nici vânduţi, prin care cerem ca întâi noi, albanezii, să ne integrăm (unificăm) în noi înşine, într-un singur stat-naţiune, cu numele Albania, şi apoi să ne integrăm în Noul Imperiu, cu numele Uniunea Europeană â, pentru că integraţi (unificaţi) într-o Albanie cu 78 de mii de kilometri pătraţi şi cu 10 milioane de albanezi, vom fi un factor de stabilitate, nu numai pentru Balcani, dar şi pentru Uniunea Europeană, şi mai departe.

Actualmente, apărătorii primei teorii, corupţii şi vânduţii către reprezentanţii celor care nu doresc schimbarea graniţelor şi statelor multietnice, liderii din Tirana şi Prishtina şi prietenii lor (colaboraţioniştii muntenegrenilor, sârbilor, slavo-macedonenilor şi grecilor) din Ulqin, Presheva, Tetova şi Vlora, sunt mai puternici decât noi, idealiştii albanezi, pentru că ei au în mână toate business-urile şi economia naţiunii albaneze şi controlează şi toată mass media scrisă şi electronică albaneză, nu numai în Tirana, dar şi în Prishtina, împreună cu cuceritorii şi colonizatorii teritoriilor albaneze (slavo-grecii) şi în Ulqin, Presheva, Shkup şi Vlora.

Dar pe de altă parte sunt foarte convins că, în final noi idealiştii albanezi vom triumfa, pentru că a început în Balcani să se împartă zonele de influenţă dintre SUA şi Rusia, şi foarte rapid, şi în Balcani va triumfa principiul wilsonian şi susţinătorii albanezi ai acestui principiu universal.

- Ce credeţi despre criza politică prelungită din Kosovo?
- Şi criza din Kosovo este parte a ciocnirii intereselor SUA şi Rusiei în Balcani.Să vedem cine va triumfa. Am o convingere de neclintit că vor triumfa SUA.
În timp ce în FYROM va triumfa Rusia, pentru că foarte rapid (după alegerile care se vor ţine în FYROM (în care şi de această dată vor fi câştigate de sârbofilul Nikolla Gruevski) şi după terminarea negocierilor Kosovo-Serbia, se va crea Uniunea Serbia – Macedonia – Republica Srbska.
Am informaţii foarte sigure din interiorul partidului macedonean VMRO-DPMN al lui Nikolla Gruevski că în vizitq de pe 30 aprilie 2011, când la Belgrad va veni Vladimir Putin, Prim-ministru al Rusiei, în mod “TOP SECRET” va merge şi sârbofilul şi rusofilul Nikolla Gruevski şi acolo se va decide şi referitor la uninea Serbia – Macedonia – Republica Srbska.

- Un mesaj pentru publicul român.
- România şi poporul român, de-a lungul perioadei de dominaţie otomană în Balcani, a fost adăpostul şi susţinătorul puternic al patrioţilor albanezi care au luptat pentru supravieţuirea poporului albanez şi al războaielor pentru libertate şi independenţă naţională a albanezilor, între care a fost şi Elena Ghica sau Dora D’Istria, de aceea cer ca şi în viitor să fie la fel, pentru că şi poporul albanez cinsteşte şi respectă minoritatea aromână din Republica Albania, din această Albanie înjumătăţită.

Totodată, de la poporul frate român cer să nu cadă pradă propagandei slave (sârbo-ruse) împotriva albanezilor, pentru că şi în România, la fel ca şi în Ucraina, trăiesc şi lucrează mulţi albanezi, care împreună cu fraţii noştri din Republica Albania trebuie să fie podul de legătură dintre Albania Etnică şi România Etnică.

Interviu luat de Mona Agrigoroaiei pentru alfa news

Articole similare:

• Medalii pentru soldaţii sârbi din războaiele din fosta Iugoslavie
• Macedonia: Parlamentul trebuie să se autodizolve
• Macedonia de Nord?
• Președintele Kosovo neconstituțional
• Frunzăverde vrea să unească România şi Serbia printr-un nou pod
• Manifestații sângeroase în Tirana

Vasile Vlasin

Consilierul local,Vasile Vlasin a vorbit pentru alfa news despre problemele municipiului Baia Mare, judeţul Maramureş. Vasile Vlasin a anunţat că va candida pentru funcţia de primar al Băii Mari, dar încă mai aşteaptă răspunsul din partea partidului din care face parte, PDL.

Care sunt probleme majore din Baia Mare?

Problemele Băii Mari nu diferă prea mult de problemele oricărui oraş din România. Însă în comparaţie cu alte localităţi, Baia Mare are un potenţial mult mai mare. Din nefericire acest potenţial nu este exploatat la capacitate şi de aici rezultă o serie de neîmpliniri ale actului administrativ.

V-aţi anunţat candidatura la Primăria Baia Mare, cine credeţi că va fi principalul contra candidat al dumneavoastră?

Cred că principalul contracandidat va fi din zona PSD+PNL. Baia Mare a avut un primar liberal până nu demult, deci avem aici un fief liberal puternic, iar bazinul electoral al PSD este destul de mare. Cred că îl voi întâlni pe candidatul USL în turul doi al alegerilor.

Conducerea PDL au anunţat în urmă cu puţin timp că nu vă vor susţine candidatura. Ce s-a întâmplat? S-au răzgândit? Veţi candida ca independent?

Nici un partid nu şi-a anunţat în mod public candidatul, însă individual, există persoane din toate partidele care au ieşit la încălzire, ca să folosesc o expresie din sport… Important e că eu sunt pregătit să candidez şi să câştig această competiţie electorală. Am o experienţă bogată, în urma a doua mandate de consilier local, cunosc în detaliu problemele şi soluţiile la problemele pe care Baia Mare le are şi sunt convins că băimărenii vor ţine cont şi de acest aspect.

Se vehiculează că suma totală a alegerilor din municipiul Baia Mare se va ridica la aproximativ 6 miliarde, poate suporta Primăria acestă sumă în condiţiile de criză economică?

Orice cheltuială neprevazută este un efort asupra bugetului local, însă dacă Guvernul a stabilit că se organizează alegeri, Legea prevede ca aceste cheltuieli trebuie asumate de autoritatea publică locală.

Credeţi că erau necesare alegeri anticipate la Primăria Baia Mare, în condiţiile în care viitorul primar va avea doar un an de mandat?

Alegerile erau necesare încă din luna martie 2010, când primarul de atunci, Cristian Anghel, a fost condamnat la închisoare. Evident că putem discuta despre oportunitatea organizării alegerilor cu doar 13 luni înainte de alegerile la termen.

Tergiversarea fostului primar Cristian Anghel a avut efecte asupra activităţii Primăriei şi implicit a vieţii sociale din Baia Mare?

Lucrurile au încremenit după arestarea lui Cristian Anghel şi această stare nu mai poate continua. Trebuie să pornim şi să turăm la maxim motoarele Băii Mari. E regretabil ceea ce s-a întâmplat, şi pentru Cristian Anghel ca persoană, dar în primul rând pentru oraş, care a pierdut din capitalul de imagine, odată cu mediatizarea cazului de corupţie care a dus la condamnarea fostului primar.

Ce părere aveţi despre alianţa USL? Dar despre Partidul Poporului?

Nu prevăd un viitor prea lung alianţei dintre stânga şi dreapta politicii româneşti. Este o alianţă conjuncturală care nu poate să funcţioneze şi nici să dureze. Partidul Poporului este o încercare de construcţie politică pe fond emoţional, asupra căruia nu pot să mă pronunţ în momentul acesta. Totul depinde de evoluţia politicilor aplicate de guvernanţi. Dacă starea aceasta de tensiune va exista în societatea românească, e posibil să asistăm la o accedere în Parlament a unei construcţii politice de acest gen.

Articole similare:

• Alegeri locale cu iz de telenovelă
• Deputatul Chereches candidează pentru şefia Primăriei Baia Mare
• Începe lupta pentru primăria Baia Mare
• Independentul Cherecheş, candidatul USL pentru Primăria Baia Mare
• UDMR Maramureş a părăsit PDL-ul pentru USL
• Man: Diaconescu este locomotiva partidului
• USL Maramureş va avea un singur candidat pentru Primăria Baia Mare
• PRM Vaslui vrea să facă parte din USL

Horaţiu Buzatu

Fostul deputat de Dolj, liberalu Horaţiu Buzatu a vorbit, pentru alfa news, despre problemele politice şi sociale ale acestu judeţ. Buzatu este mulţumit de faptul că USL s-a înfiinţat la nivel naţional, deoarece la nivelul judeţului Dolj între PSD şi PNL exista de mult o înţelegere. În glumă, Horaţi Buzatu a declarat că un posibil candidat pentru primăria Craiova ar putea fi Antonie Solomon. Tot în glumă, fostul deputat crede că Adrian Severin este un „fraier că nu a știut să se ascundă suficient de bine atunci când a pretins banii”. Buzatu a mai vorbit şi despre Universitatea „Ştiinţa” Craiova, un simbol al Olteniei.

Adi Stroescu: Care este situația USL la nivelul județului Dolj şi a municipiului Craiova ?

Horaţiu Buzatu: În Dolj, USL s-a constituit fără probleme, iar decizia venită de la București a consfințit o relație deja existentă. Dacă vreți, este ca o căsătorie ce a urmat unei îndelungate perioade de concubinaj. Acum, însurățeii se simt bine și se bucură că nu trebuie să se mai ascundă. Să nu uităm că aici PSD este o structură politică foarte puternică și din acest motiv a reușit să impună și asupra comportamentului PNL. De mult timp, liderii locali ai PNL, nu deranjează nici cu vorba nici cu fapta PSD-ul local. Aceiași situație există și la nivel de organizație municipală: cârdășie, prieteșug, interese comune, evident fără vreo determinare de natură ideologică.

Prin urmare, în Dolj, USL va funcționa fără noduri, deoarece PSD este un lider și se comportă astfel, iar PNL nu are pretenții sau tresăriri, ci dimpotrivă, se simte foarte bine.

A.S. : Cine credeți ca va fi contra-candidatul primarului Solomon din partea USL / PNL Craiova ?

H. B: Hm, nu este exclus să fie chiar Solomon ! În definitiv, actualul primar a candidat de trei ori, de fiecare dată din partea altui partid. Așa că nu este exclus ca la cea de a patra candidatură să-l vedem susținut de USL. Chiar cunosc destui care agreează ideea. Pe de altă parte, este posibil ca Solomon să nu mai candideze. Faptul că acum se plimbă prin oraș și vine pe la Primărie, nu înseamnă că problemele sale cu justiția s-au finalizat.

În orice caz, atât PNL cât și PSD își pregătesc candidații, mai ales că pe fondul scăderii încrederii populației în Partidul Democrat, orice propunere va veni dinspre USL va porni în competiția electorală cu un avantaj substanțial. Din păcate, în desemnarea unui candidat, partidele judecă pe criterii exclusiv politice, fără să conteze problemele orașului sau rezolvarea lor. În ecuația alegerilor, popularitatea este mai importantă decât profesionalismul, iar asta se vede în atitudinea tuturor partidelor. Așadar, totul este posibil !

A.S. :Cazul Adrian Severin afectează relația PNL-PSD-PC ?

H. B: Nu, de ce s-ar întâmpla asta? În mediul politic, Severin este privit ca un fraier ce nu a știut să se ascundă suficient de bine atunci când a pretins banii. Eu cred că acest caz este doar o situație care a ajuns la suprafață întâmplător și că amploarea fenomenului este cu mult mai mare. Gândiți-vă la cât de multe astfel de exemple există, cu protagoniști din toate partidele politice, la toate nivelurile: consilieri locali, primari, parlamentari, miniștri, europarlamentari ! De fapt, asta se întâmplă pentru că partidele politice sunt ajunse pe mâna unor oameni care le folosesc pentru uz propriu, ca pe instrumente de îmbogățire. Este adevărat că unii mai defectează, alții mai calcă pe bec, dar obiectivul intim al majorității politicienilor este de a ajunge în zona de decizie unde să poată fi cât mai bine șpăguit.

A.S. :Știu că sunteți un om apropiat de locuitorii judeţului Dolj, aș dori să știu ce acțiuni ați mai întreprins și care sunt problemele celui mai mare judeţ din Oltenia ?

H. B: Într-adevăr, am îndeplinit, între 2004 și 2008 un mandat de deputat, iar această calitate mi-a permis să cunosc foarte bine județul. Aș spune că problemele Doljului nu sunt doar multe ci și grave. Industria este aproape desființată, agricultura se târâie, investițiile stagnează. Sigur, o să-mi spuneți că sunt problemele generale ale perioadei de tranziție cu care se confruntă întreaga țară, dar nu-i așa. În comparație cu alte județe mari din România, Doljul se mișcă prost. Se vede chiar și din cifre: de exemplu, pentru anul acesta Timișul, Clujul, sau Iașiul au bugete de peste 430 de milioane de lei în timp ce Doljul dispune de cca. 190 de milioane, adică mai puțin de jumătate ! Este o realitate care demonstrează incompetență, dezinteres și chiar rea-voință. De exemplu, despre podul de la Calafat se vorbește de douăzeci de ani, dar este încă nefinalizat, cu toate că Doljul a avut mereu reprezentanți în toate executivele de după 1990 !

În plus, Dolj nu are un program de dezvoltare coerent. Din când în când, mai apare o broșură cu „strategia de dezvoltare economică și socială” – un fel de act constatator al decăderii industriei, poluării mediului, stării culturii, etc. În rest, nimic, nicio idee de viitor, niciun angajament pentru niciun obiectiv. Aș vrea să văd autoritățile cum se bat pentru o autostradă care să traverseze județul, sau miniștrii cum ajută companiile locale, sau parlamentarii care să creeze oportunități, așa cum se întâmplă în alte județe din țară ! Asta ar fi o strategie care să merite să fie susținută. În schimb, aici auzim doar motivații.

A.S. : Din punctul dvs., Oltenia (Olt, Gorj, Dolj, Vâlcea şi Mehedinți) poate deveni un centru economic puternic ?

H. B: Da, fără îndoială. După părerea mea, Oltenia are toate condițiile pentru a fi regiunea cu cea mai puternică economie din României. Iată și câteva argumente: Oltenia este primul producător de energie electrică din țară. Apoi, avem un potențial turistic excepțional, în special în Mehedinți și Vâlcea. Ca reședință regională, Craiova dispune de un centru universitar complex, iar Ford – una dintre cele mai mari companii din lume – s-a instalat și investește aici. Aș mai adăuga aici și Aeroportul Internațional.

Dar știți cum se spune: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă !” Pentru ca aceste oportunități să fie valorificate este nevoie de o altă atitudine din partea autorităților. Iar aici, îmi pare rău să constat că nu întrevăd o schimbare, deși rețetele sunt foarte simple.

A.S. :Echipa de fotbal Universitatea este un simbol atât pentru Craiova, cât și pentru toți oltenii. Cum credeți că ar trebui susţinută echipa de fotbal Universitatea pentru a avea din nou rezultate importante şi pentru a duce numele “Craiova” mai departe ?

H. B: Universitatea Craiova a fost prima echipă din România care a reușit să se afirme în Europa. Are o tradiție impresionantă pentru o echipă de club atât de tânără – să nu uităm că Știința a fost înființată în 1948 ! Ce se întâmplă acum cu Universitatea este rezultatul stagnării în toate domeniile din România. Poate că în economie sau în cercetare involuția nu este la fel de evidentă, dar în fotbal se vede imediat: naționala nu se mai califică în competiții internaționale, la fel cum economia națională nu mai este în niciun fel competitivă. Acum 30 de ani, Știința era un adversar de temut pentru echipe europene de prim rang, astăzi nu mai ridică probleme nici măcar în campionatul intern, unde este în pericol de retrogradare.

Soluţiile există, desigur. Dar ca pretutindeni în fotbal, înseamnă bani. Echipele mari sunt întreprinderi serioase, care funcţionează în baza unor reguli bine stabilite. Universitatea Craiova va redeveni o mare echipă atunci când va exista un investitor dispus să o reorganizeze după regulile din fotbalul european. Altfel, va fi ca o întreprindere anostă, pândită de faliment …

Articole similare:

• Sindicatele se pregătesc de greva generală
• Man: Diaconescu este locomotiva partidului
• Doar trei directori şcolari au ales funcţia politică
• Alegeri locale cu iz de telenovelă
• PRM Vaslui vrea să facă parte din USL
• România politică – Judeţul Bistriţa-Năsăud
• Vasile Vlasin despre USL: Nu văd un viitor lung al alianţei dintre stânga şi dreapta
• Codrin Ştefănescu – candidatul PRM la Primăria Generală Bucureşti

Theodor Paleologu

Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, este unul dintre puţinii oameni politici care susţine, nu doar la modul declarativ, dezvoltarea durabilă a Capitalei.

alfa news: Cum se vede Bucureştiul din exterior?
Theodor Paleologu: Oricine vine la Bucureşti vede haosul şi dezastrul urban în care ne aflăm. Oricine care ştie ce se face în ultima vreme în alte oraşe nu poate să nu constate că Bucureştiul merge într-o direcţie greşită şi haotică. Nici măcar nu există o viziune care să stea la baza haosului urban în care se află. Sunt oraşe europene în care s-au făcut anumite lucruri ca în Bucureşti, dar acum 50 de ani. Apoi a existat dezbatere publică, dezvoltarea societăţii civile şi lucrurile astea s-au mai schimbat, însă văd că la noi e cam târziu, suntem cu 50 de ani în urmă. Dacă bucureştenii îl votează pe Oprescu şi în 2012, şi e foarte posibil, nu va mai fi mult de salvat în 2016.

alfa news: Se poate schimba această percepţie?
Theodor Paleologu: Eu cred că există posibilitatea unei schimbări a tendinţei, o schimbare radicală, dar trebuie şi un discurs radical, nu compromisuri. Sper ca şi alţi oameni politici să fie sensibili la ceea ce spun eu. Societatea civilă e foarte activă şi e o chestiune nouă, acum 10 ani nu exista acest fenomen. ONG-urile specializate în apărarea patrimoniului nu e decât partea de sus a aisbergului, preocuparea e mult mai răspândită în societatea bucureşteană. Poate că în cartierele mărginaşe sau în cele noi nu se conştientizează lucrul acesta în acelaşi fel ca în zonele centrale.

alfa news: Ce măsuri ar trebui luate pentru reducerea gradului de poluare în Bucureşti?
Theodor Paleologu: Poluarea e datorată, în cea mai mare măsură, traficului delirant din Bucureşti. El poate fi uşor, uşor diminuat. Sunt politici care şi-au arătat eficienţa în oraşe precum Londra sau Copenhaga unde s-a limitat numărul de parcări, s-au micşorat străzile. Este exact pe dos ce facem noi. Eu nu sunt de acord nici cu Oprescu, nici cu colegii din PDL care susţin parcarea de la Universitate. Sunt bani aruncaţi pe fereastră. Dacă ne uităm câţi bani se cheltuiesc pe mutarea statuilor, pe aducerea lor înapoi, fără a mai vorbi de faptul că nu se vor ţine de proiectul iniţial aprobat. Ei vor să plaseze intrarea în parcare în altă parte decât în locul în care era prevăzut proiectul avizat.

În ceea ce priveşte transportul în comun, eu sunt un mare adept al tramvaiului, consider că trebuie făcută reţeaua şi dezvoltată în continuare reţeaua de tramvaie pentru că e cel mai ecologic mijloc de transport în comun şi, în plus, îţi permite să izolezi linia de tramvai ca să nu vină maşinile peste, şi atunci poate deveni mai interesant să mergi cu tramvaiul decât cu maşina, ajungi mai repede.

alfa news: Cum vi se par pistele pentru biciclişti?
Theodor Paleologu: Sunt foarte prost făcute şi sunt făcute de oameni care nu merg cu bicicleta. Când se termină trotuarul nu e făcută acea denivelare necesară pentru a coborî cu bicicleta. Avem străzi cu patru benzi, iar o bandă, după mine, trebuie pusă pentru biciclişti. De ce să avem patru benzi pentru maşini şi niciuna pentru biciclete. Părerea mea e că trebuie micşorate unele străzi. Pe Magheru poate fi foarte bine o bandă numai pentru biciclişti, însă pe alte străzi mai mici evident că lucrurile stau puţin altfel. Nu putem să inventăm roata de fiecare dată, trebuie văzut cum au funcţionat anumite lucruri în alte oraşe.

alfa news: Aţi vrea să plecaţi din ţară?
Theodor Paleologu: Dacă nu pot să îmi exersez profesia de bază în România probabil o să trebuiască să plec. Din vreamea lui Ceauşescu şi până acum nu au mai fost toate posturile blocate în învăţământul superior. Acum ne găsim în situaţia asta, iar eu nu am cum să predau. Din punct de vedere profesional sunt într-o situaţie în care nu m-am mai găsit până acum. La Copenhaga unde nu aveam legături foarte strânse s-a putut să predau timp de două semestre, iar în România nu se poate.

alfa news: Cultura e profitabilă?
Theodor Paleologu: Cultura generează bani, peste 5% din PIB sunt din industriile culturale, dar România nu are o politică pentru încurajarea industriilor culturale. Cultura primeşte 0,12% din PIB. Pentru minerit avem bani, iar mineritul aduce mai puţini bani decât industriile culturale, iar pentru industriile culturale nu suntem capabili să producem o strategie care să le încurajeze şi să le susţină. Unii dintre colegii mei, din lumea politică, când aud de cultură nu scot revolverul, dar arată degetul şi nu este o figură de stil, este cât se poate de real, mi s-a întâmplat.

alfa news: Este normal acest comportament în politică?
Theodor Paleologu: Sunt din ce în ce mai convins de justeţea psihanalizei de a înţelege lumea politică, iar aceste gesturi şi expresii, care probabil manifestă o mare frustrare a anumitor persoane, inclusiv bugetul Capitalei ţine de psihanaliză de-a dreptul pentru că e vorba de lărgiri, de penetrări, străpungeri şi supralărgiri. Şi oricum, în cea mai mare parte sunt dilii (oamenii politici – n.r.). Dacă cineva nu ar fi puţin deranjat, nu şi-ar dori puterea.

alfa news: Ce părere aveţi despre contractul de la Roşia Montană?
Theodor Paleologu: Este un contract de colonie, care pune statul român într-o situaţie de ţară colonială, este fără precedent, numai în anumite ţări din Africa sunt asemenea contracte în care investitorul ia tot. Eu ştiu că Gold Corporation a cumpărat cu mulţi bani presa românească, însă asta cu locurile de muncă sunt poveşti, inclusiv prelucrarea respectivă nu e deloc clară, dacă se va face tot în România. Eu nu ezit să pun în discuţie acele subiecte care divizează.

alfa news: Cum vedeţi relaţiile dintre Republica Moldova şi România?
Theodor Paleologu: Trebuie să facem o autostradă Iaşi – Chişinău şi Iaşi – Bucureşti, dacă vrem să fim serioşi. E un test de seriozitate a patriotismului nostru, autostrada Iaşi – Chişinău. Dacă nu se face înseamnă că vorbim degeaba. Trebuie să avem mult tact şi faţă de anumite sensibilităţi din Republica Moldova, care nu sunt neapărat doritoare să treacă sub tutela Bucureştiului, care nu e o treabă plăcută, administraţia românească nu este ceva încântător. Trebuie să înţelegem că nu toată lumea vrea să depindă de jocurile politice de la Bucureşti, de felul cum se dau banii în politica românească. Trebnuie să venim şi în întâmpinarea aşteptărilor multor moldoveni faţă de noi. De aceea am pledat pentru această axă Iaşi – Chişinău pentru care oamenii de acolo sunt mult mai interesaţi decât de un discurs care nu propune soluţii concrete. Axa este, după mine, formula prin care ne putem apropia în continuare de compatrioţii noştri de peste Prut, dar pentru asta şi primarul de la Iaşi trebuie să aibă mai multă viziune.

alfa news: Administraţia ieşeană e lipsită de viziune în general?
Theodor Paleologu: Iaşiul este un loc extrem de important. Şi la Iaşi se distruge patrimoniul, acolo e acel scandal legat de Palace Center. Mi se pare foarte preocupant că acelaşi Iulian Dascălu este managerul proiectului Catedrala Neamului, e vorba de perpetuarea unor legături. Noi nu vrem omul de la Palace Center la Bucureşti, chiar dacă e un om de afaceri remarcabil din multe puncte de vedere.

Oraşul este extrem de important din punct de vedere cultural, însă infrastructura lui culturală este la pământ. Eu am încercat foarte mult să ridic această infrastructură culturală a Iaşiului prin investiţiile la Palatul Culturii, la Teatrul Naţional şi la Ruginoasa. Iaşiul are vocaţia de a fi un pol cultural şi academic extrem de important. Dezvoltarea urbană a Iaşiului trebuie gândită în funcţie de acest specific al locului, însă nu am auzit, la nivel de primărie la Iaşi, de o gândire în ceea ce priveşte legătura între cercetare şi economie. Ţările care investesc în cercetare şi inovare sunt ţările câştigătoare pe plan economic. Bugetul nostru de stat spune multe despre neînţelegerea acestei corelări între cercetare, inovare şi bunăstare economică.

alfa news: Ce se întâmplă cu palatul episcopal de la Oradea?
Theodor Paleologu: Palatul episcopal de la Oradea, monument de categorie A, splendid imobil, a fost retrocedat, aşa cum era normal, Bisericii Romano-Catolice. Cultele în România nu plătesc impozite pentru clădiri. Dacă nu plătesc impozite trebuie să presteze un serviciu public. Nu vorbim de biserici, ci de alte clădiri din proprietatea cultelor, iar dacă vrem ca ele să fie exceptate de la impozitare, ele trebuie să fie deschise publicului, or la Oradea s-a întâmplat un lucru scandalos. Muzeul Ţării Crişurilor, care exista în palatul respectiv, e un muzeu de prim ordin în România, unul dintre cele mai bune muzee din România, iar acum este în cutii până la finalizarea lucrărilor la o fostă garnizoană care este în curs de amenajare. Publicul din România este privat, până la terminarea lucrărilor, de un tezaur cultural extraordinar. Iată că un cult, în speţă Biserica Romano-Catolică, închide publicului acest lucru. Nu este vorba de niciun fel de ilegalitate, au dreptul să o facă în conformitate cu legislaţia românească, care e tâmpită.

alfa news: Credeţi că era necesar un parteneriat între stat şi biserică pe domeniul serviciilor sociale?
Theodor Paleologu: Sunt de acord la nivel principial pentru că e vorba de un serviciu pe care bisericile îl fac, în schimbul unor facilităţi. Aşa trebuie procedat, în mod foarte transparent. Orice parteneriat trebuie să fie câştigător pentru ambele părţi, nu numai pentru una singură.

alfa news: Care e situaţia Bibliotecii Batthyaneum de la Alba Iulia?
Theodor Paleologu: În secolul XVII episcopul Batthyány a adunat o bibliotecă fabuloasă, acolo se află faimosul Codex Aureus. Am avut o discuţie cu episcopul Iacobini de la Alba Iulia care spunea că întreaga bibliotecă ar trebui să fie restituită bisericii, însă noi am arătat testamentul episcopului Batthyány, care spune foarte clar că lasă respectiva bibliotecă Bisericii Catolice şi provinciei Transilvania, or statul român este moştenitorul de drept public al provinciei Transilvania, este vorba de o coproprietate şi în niciun caz de o proprietate exclusivă. Faptul că între cele două războaie lucrurile au stat altfel a fost o scăpare a autorităţilor române de la acea dată, însă Biblioteca Batthyaneum aparţine legal, în egală măsură, statului român şi Bisericii Romano-Catolice.

Articole similare:

• Theodor Paleologu: Bugetul Capitalei e o retorică a superbărbăţiei
• Guvernul alocă 1,3 mil. lei pentru bunuri din tezaurele dacice
• Bicicletele I’Velo revin în Capitală
• Ministerul Culturii nu are o poziţie oficială faţă de vestigiile de la Universitate
• Paleologu: Hunor să nu se lase impresionat de presiuni ale Primăriei
• Protest pentru introducerea Roşiei Montane în patrimonial UNESCO
• Hotel Marna şi Casa Constantin Rădulescu, demolate în mod ilegal de PMB
• Inaugurarea Consulatului României la Ungheni

Ciprian Ciocan: Când a apărut ideea creării Partidului Liber Românesc?
V.Ș.:Ideea de a creea o comunitate a apărut în urma cu aproximativ doi ani. Se voia înfiintarea unui website unde românii își pot etala problemele cu condiția ca tot ei să și răspundă! Nu știu dacă ai observat, dar românii sunt prea inteligenți pentru a gândi ! Mai exact, orice român se pricepe în a da răspunsuri în orice problemă, el știe cel mai bine despre automobile, fotbal, politică, istorie, religie ș.am.d. Întrebați cum de au ajuns ei la concluziile și implicit răspunsurile lor, vei descoperi o problemă veche de când politica. Am ajuns la concluzia ca prea mulți români, “cunosc” prea multe, doar din auzite. La români efectul de “turmă” este cât se poate de prezent ori viu. De ce nu folosesc românii fraze precum – Nu știu – ori – Nu sunt sigur – ori – Nu cred – când acesta este adevărul ?! În concluzie, poporul român este atotcunoscător, și nimic și nimeni nu-i poate demosntra contrariul. Prin urmare, există sute sau mii de forumuri unde românii își dau cu părerea legat de politica românească. Vei descoperi că nu există pagină cu discuții pe tema politică unde internauții să nu-și sară la gât în apărarea ideilor lor. Problema cea mai gravă apare însă atunci când sunt rugați să demonstreze ori sa înfaptuiasca ceva ! Dacă tot avem parte de “n” soluții de ce nimeni nu face nimic pentru a le pune în aplicare ? Oare de ce preferă să discute în loc să încerce să-și ridice fundul din scaun și să încerce ceva ?

Știi care-i paradoxul în toată această problemă? Că atunci când cineva s-a săturat de astfel de discuții inutile, ce țin loc de 20 de ani, și încearcă să se ridice pentru a face ceva concret sau măcar pentru a încerca, acesta este rapid ridiculizat, de tocmai cei ce se dau “mari și tari” pe foile Internetului.

Ei bine, se pare că au existat și excepții, iar aceste excepții m-au convins să merg mai departe. Astfel, în 2010, alături de alți români ce au simțit ca și mine, că suntem oarecum datori cu o “încercare” am înfiintat această comunitate : Partidul Liber Românesc !

C.C.: Din cine e format nucleul dur al formațiunii?
V.Ș.:Nucleul este format din tineri ! Tineri cu un viitor destul de sumbru înainte, tineri ce nu au crescut cu școala politică a generației vechi. Tineri obișnuiți cu vise obișnuite a căror soartă este dictată de politica românească actuală. Atunci când politica afectează vieți în mod direct, nu ai voie să stai deoparte ! Dacă vă referiți doar la niște nume le găsim pe site.

C.C.: Se dorește legalizarea grupului ca partid politic?
V.Ș.: Da ! Va fi un nou pas înainte …

C.C.: S-a început strângerea de semnături în vederea constituirii partidului?
V.Ș.: De curând am finalizat și site-ul nostru precum și alte proiecte legate de acesta (chat, site judetean, forum, radio, etc). Cât despre strângerea semnăturilor aveam de gând să începem doar când toate acestea vor fi finalizate. Ei bine, sunt! Vom începe strângerea semnăturilor de saptamana viitoare, mai exact 4/4/2011 cu ajutorul reprezentanților P.L.R. din țară.

C.C.: Mesajul transmis de PLR are “priză” la public?
V.Ș.: Vom afla cel mai bine de săptămâna viitoare. Dar trebuie să recunosc că nu este usor în a convinge un om că îi vrei binele. Instinctul său îi spune că noi vrem doar să părem mai deștepți ca el, și că încercăm, ca toți ceilalți, să ne folosim de numele său. Nu-l condamn, oriunde privești ai doar exemple de oameni păcăliți, furați, oameni ce sunt gata să-și vândă și mama și tatăl pentru a urca o “treapta” mai sus. Este greu să crezi în oameni în ziua de astăzi, și vreau să “mulțumesc” pe această cale Sistemului Media ce ne îngroapă în lumea interlopă, a drogurilor, crimelor, bețivilor, Corupției, etc. Oare asta-i tot ce există dincolo de pereții casei tale ?

C.C.: De ce există regula studiilor?
V.Ș.: Regula studiilor se aplică doar în cazul membrilor reprezentanți. Nu pot permite să fiu reprezentat, atât eu cât și ceilalți membri, de către un român cu patru clase. Acum, faptul că ai terminat un liceu ori o facultate în ziua de astăzi, nu înseamnă ca ești mai luminat la minte, după cum știm și “marii noștri gânditori din politică” au zeci de diplome fără să cunoască măcar clădirea de unde au “absolvit”. Dar, îmi place să cred că este o forma de siguranță.

C.C.: Dumneavoastră ce studii ați urmat?
V.Ș.: Am absolvit Universitatea Nicolae Titulescu – Finanțe-Bănci. În prezent preiau cursuri – Studii Economice – INDE

C.C.: Cum se concretizează discuțiile de pe forum?
V.Ș.: Forum-ul P.L.R. are aceeași menire precum orice alt forum din Romania. Discuții libere legate de orice subiect întâlnit. Dar, aici oferim șansa acelor români ce prezintă o idee, un proiect, un vis, ca noi,… împreună cu el să facem tot posibilul să dăm viața acestuia. Pe alte forumuri discuțiile nu sunt luate în seamă de nimeni în afară de ceilalți utilizatori, pe când aici, ele sunt cântărite de o întreagă comunitate.

C.C.: Cum ați reușit să căpătați amploare internațională?
V.Ș.: Cu ajutorul unui website și a forum-ului său. Acolo am postat link-ul catre site-ul nostru. De fapt acel website a fost momentul zero pentru mine. Acolo văzut cum mii de români au umplut sute de mii de pagini, de discuții, de înjurături … toate fără nici un folos. Numai dacă s-ar uni jumatate din utilizatorii de acolo, România ar avea a doua zi un nou Partid … dar cum “bisericuțele” sunt prezente oriunde există mai mult de 10 oameni … le este imposibil !

C.C.: Cum vă ajută în demersul dumneavoastră radioul de pe site?
V.Ș.: Radio P.L.R. nu este încă dat în folosință, dar acesta va fi operațional începând cu săptămâna viitoare, precum și alte proiecte menționate. Radioul va permite românilor să își exprime părerile în mod liber și mai simplu decât pe un forum și bine înțeles va oferi o șansă de afirmare fiecăruia dintre noi.

C.C.: Ați reușit să atrageți de partea dumneavoastră nume însemnate din societatea civilă autohtonă?
V.Ș.: Nu, și nu trebuie să ne mire acest fapt. Cum am mai spus, încă ne aflăm la începuturi, nici reclama nu am încercat să facem acestei comunități, în afară de unele comentarii răzlețe pe anumite site-uri. Sperăm ca în curând toate acestea să se schimbe. Cât despre o persoană publică, aceasta este privită doar ca formă de publicitate. Personal, nu am nevoie de astfel de trucuri, și dacă stai bine să te gândești, aceștia, în ochii populației, cântăresc de 1000 de ori mai mult decât unul ca mine. Atunci de ce nu fac ei nimic ? Avem atâția prezentatori TV ce lovesc cu pumnul în masă, ce țipă la spectatori că “așa nu se mai poate”… de ce nu fac ei nimic ? Sunt urmăriți de o întreagă țară … au șanse mult mai mari … de ce aleg ei să își umfle venele în fața ecranelor de sticlă … iar apoi … să-și verifice banii intrați pe card … ?! Nu… nu am nevoie de personalități … vreau ca românii să adere la ideea promovată de noi din propria lor inițiativa!

Articole similare:

• Miron Cozma: Eu sunt un om bun, dar ei vor să arate că sunt rău
• Societatea civilă română se dezice de Gaddafi
• Doi tineri au protestat pentru salvarea Institutului Inimii
• Inițativele politice de pe Facebook
• Mişcarea Arădeană sprijină mişcările sindicale
• Daniela Alexe, lidera studenților care nu vor să plece

Simona Man, preşedintele Comitetului de Iniţiativă al Partidului Poporului

Una din cele mai vehiculate iniţiative politice ale ultimului an a fost Partidul Poporului. Personajul central al acestei formaţiuni este omul de televiziune Dan Diaconescu. Totuşi, el nu ocupă cel mai important fotoliu în cadrul grupării ci Simona Man, preşedintele Comitetului de Iniţiativă, cea care a acordat un interviu pentru alfa news. Alături de ea s-a aflat şi Liviu Neagu, vicepreşedinte.

Ciprian Ciocan: De când în Partidul Poporului?
Simona Man: De la început, de la sfârșitul lunii mai.

C.C.: Au vreo legătură rădăcinile dumneavostră familiale, prin faptul că sunteți nepoata generalului Averescu, liderul Partidului Poporului din perioada interbelică?
S.M.: Are o relevanță și acest lucru, dar în primul rând a fost vorba de relația dintre mine și Dan Diaconescu.

C.C.: Îl cunoșteați dinainte?
S.M.: Da, cu mult dinainte.

C.C.: Deci nu a fost o pliere a dumnealui pe asocierea cu partidul istoric?
S.M.: Se poate să fi fost și o pliere, dar nu a primat acest fapt.

C.C.: Cum de ați ajuns tocmai dumneavoastră în fruntea partidului?
S.M.: Totul a fost bazat pe o relație de încredere, de prietenie.

C.C.: Cum de a ales o femeie ca cel mai înalt reprezentant al formațiunii?
S.M.: Cred că domnul Diaconescu iubește ideea de a avea în jurul său femei la conducere având în vedere că și societățile dânsului sunt conduse tot de către o doamnă.

C.C.: În ce fel se resimte influența lui Dan Diaconescu în partid?
S.M.: Dânsul se regăsește aici pentru că este motorul, promotorul grupului. Practic, el este locomotiva partidului, fără dânsul nici nu existăm.

C.C.: Și al dumneavoastră? Aportul dumneavoastră?
S.M.: Până în acest moment rolul meu a fost de organizator al acestui partid, de creare a acestei structuri și acum urmează întărirea și partea politică.

C.C.: În ce stadiu va situați actualmente?
S.M.: Eu aș spune că într-o fază foarte bună pentru timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție până acum. Adică, partea organizatorică a pornit din luna august a anului trecut când au început să se concretizeze primele organizații și în acest moment pot spune că la nivel de țară avem o acoperire de 75-80%.

C.C.: Aveți o centralizare a aderenților, mi-ați putea spune un număr de semnatari?
S.M.: Aproximativ 760.00, sunt și organizații mai bune și altele mai puțin numeroase, dar aceasta este cifra la nivel național.

C.C.: Cu care dintre județe vă mândriți cel mai tare?
S.M.: Pot să spun că stăm foarte bine în Constanța, în Mureș, în Iași, dar este cazul mai multor organizații, multe dintre ele stau foarte bine.

C.C.: Ați menționat numele Constanței, ce s-a întâmplat acolo în ultima perioadă?
S.M.: Acolo au apărut niște probleme față de liderul local, Mariana Ciuciuleacă, pe care nu le-am înțeles nici noi, fără prea multe explicații a renunțat la loc și noi credem că a apărut o problemă financiară, că nu mai poate susține material organizația și nu cred că a avut curajul să recunoască. Dacă ne-ar fi spus am fi găsit o soluție de compromis.

C.C.: În ce măsură trebuia să susțină financiar organizația?
S.M.: Ne aflăm într-o fază în care fiecare se autofinanțează pe plan local și costurile de deplasări de organizare sunt suportate de lideri.

C.C.: Oamenii care semnează nu depun și o anumită contribuție?
S.M.: Nu. Aceasta este și politica partidului și a domnului Dan Diaconescu să nu se plătească nicio cotizație.

C.C.: În ce stadiu vă mai aflați în diferendul pe care îl aveți cu domnul Constantin Cojocaru?
S.M.: Noi nu avem niciun conflict cu dânsul, el a înțeles greșit toată ideea de partid. Noi am strâns acele semnături pentru susținerea acelui proiect care se cheamă “Legea Cojocaru”, de acolo dumnealui a plecat cu ideea că acele semnături pentru susținerea proiectului său ar fi și pentru înființarea a partidului, ceea ce nu este adevărat.

C.C.: Au existat două apeluri diferite pentru cele două inițiative?
S.M.: Da, cu siguranță! Chiar și formularele sunt total diferite, nici nu se compară unul cu celălalt.

C.C.: Deci nu se poate spune că a fost un anunț unic și că ar putea exista confuzii?
S.M.: Nu, acele un milion de semnături se află și acum în sediul OTV, închise, securizate iar semnăturile pentru înființarea acestui partid au fost depuse în original la tribunal și nu au nicio legătură unele cu altele.

C.C.: Să înțeleg că nu există temeri care să vină din această parte pentru Partidul Poporului?
S.M.: Nu. Dânsul ar fi vrut să conducă partidul, însă oferirea unei funcții nu ar fi fost o problemă. Dumnealui dorea bani de la Dan Diaconescu pentru crearea acestei structuri și nu vrea niște sume modice ci chiar unele impresionante. Mai mult, dorea ca domnul Diaconescu să nu facă parte din acets partid și doar în momentul în care va candida pentru președinție, Partidul Poporului să îl susțină. Iar Dan Diaconescu nu a fost de acord cu această idee având în vedere că noi deja demarasem niște acțiuni în sensul acesta.

C.C.: Ziceți că “Actul Constitutiv” deținut de Cojocaru nu are niciun fel de însemnătate?
S.M.: Și noi ne putem aduna mâine aici sau în piață și să spunem că am făcut marele congres de constituire a comitetului de inițiativă a oricărui alt partid și de înființat să nici nu ajungem să îl înființăm. cam așa ceva este actul pe care îl flutură dânsul.

C.C.: De anul trecut, de când ați dat naștere acestui partid, ați avut oferte de fuzionare sau de înglobare?
S.M.: Oferte au fost, dar prin Statutul partidului nu putem întreprinde astfel de acțiuni.

C.C.: Aceste oferte au fost din partea celor formațiunilor parlamentare sau neparlamentare?
S.M.: Parlamentare, bine înțeles!

C.C.: Care este strategia pentru anul pre electoral 2011?
S.M.: Așteptăm decizia definitivă și irevocabilă de la tribunal de pe data de 29 martie după care vom începe să ne promovăm liderii.
Liviu Neagu: În 60 de zile vom organiza congresul, vor fi constituite și legal organizațiile și abia atunci vom putea vorbi și de candidați.

C.C.: Persoane marcante s-au arătat interesate de proiectul dumneavoastră?
S.M.: Da, dar nu le pot pronunța numele pentru că nu vreau să creăm probleme respectivelor probleme, tot ce pot spune este că vin din sfera politică.

C.C.: Doctrinar, cum vă plasați?
L.N.: Suntem un partid de centru, avem un program politic care va fi adoptat la congres împreună cu cele 20 de puncte pe care le vehiculăm mereu, în frunte cu Legea Cojocaru.

C.C.: Continuați să promovați această lege?
S.M.: Bine înțeles, o promovăm în continuare, a fost voința celor care au semnat.

C.C.: Și el nu are nimic împotrivă?
S.M.: Nu, interesul lui este să își promoveze în continuare legea, ea este în Parlament de mai multă vreme, chiar și domnul Diaconescu a înțeles cum ar trebui să funcționeze și o sprijină.

C.C.: În cazul în care Dan Diaconescu ar muri mâine, ce ar face partidul?
L.N.: Vom continua, consolidăm niște structuri foarte puternice în teritoriu și chiar dacă Dan Diaconescu este motorul acestei structuri, noi avem deja cel puțin 5000-6000 de oameni în fiecare județ și primim zilnic la fiecare sediu zeci de semnături. Și acest flux va mai continua când USL-ul își va definitiva listele pentru alegeri, când vor exista foarte mulți nemulțumiți și de la PSD și de la PNL care cu siguranță vor face trecerea la noi și va fi vorba și de oameni importanți pe care ar fi păcat să îi pierdem.

C.C.: Cum s-a poziționat Partidul Poporului față de Codul Muncii?
S.M.: Nu aș vrea să intrăm în astfel de amănunte și nu aș vrea să avem poziții până când nu avem această hotărâre definitivă și irevocabilă. De aceea nici nu am ieșit public. Pentru că oricum ar fi pe poziții adverse față de actuala putere sau de oricare alt partid parlamentar.

C.C.: Faţă  de Codul Muncii nu aveţi o poziţie oficială, dar cum de aţi avut faţă de USL?
L.N.: Păi, sigur că avem pentru că beneficii ne aduce şi USL-ul, beneficii ne aduce şi PDL-ul prin politica pe care a avut-o până acum de s-a înstrăinat de faţă de electorat, de aceea şi avem acest trend.
S.M.: Pe lângă faptul că îl avem pe Diaconescu ca locomotivă ne ajută şi contextul socio-politic, sunt judeţe în care depăşim 20%, judeţe în care suntem peste PDL în momentul de faţă. Şi nu sunt sondajele noastre ci sunt efectuate chiar de celelalte partide, de la putere sau chiar din opoziţie. Noi nu am făcut niciun sondaj până în momentul de faţă. Pot să vă spun că ultimul sondaj făcut, pe Bistriţa-Năsăud, indicau 19.9% (efectuat de PSD), la Călăraşi 26.3% (efectuat de PDL), Dâmboviţa aproximativ 20% (efectuat de PNL) şi nu au fost sondaje de piaţă ci sondaje interne pentru conturarea strategiei.

C.C.: Aşadar, care e principala forţă politică cu care vă luptaţi?
L.N.: Noi suntem în competiţie cu ambii poli de putere în momentul de faţă. Avem politica noastra, strategia noastră, deci nu suntem în competiţie cu nimeni nefăcând alianţă cu niciunul dintre ele.

C.C.: Ce părere aveţi atunci faţă de proiectul Codului Electoral elaborat de Autoritatea Electorală Permanentă?
L.N.: Poziţii, reacţii şi atitudini putem să avem faţă de acest aspect, dar exact cum a fost la ultimele alegeri când colegiile uninominale au fost întocmite după interesele PSD şi PNL, exact aşa se va proceda şi acum. Evident se va merge pentru votarea primarilor din primul tur de scrutin, se va merge ulterior prin introducerea votului electronic, vor să revină la liste parlamentare – asta în funcţie de ce va fi la alegerile locale. Ca partid nou constituit cred că ne avantajeayă ambele variante pentru că reacţia din teritoriu a cetăţenilor este extrem de pozitivă.

C.C.: Este dispus Partidul Poporului să facă efortul financiar presupus de acest proiect?
L.N.: Cu siguranţa că resurse financiare vor trebui alocate. Atât timp cât partidul a ajuns la acest nivel de organizare, la acest număr de adeziuni prin resurse interne  fiecare judeţ va putea susţine independent aceste campanii electorale şi astfel să se încadreze în acest articol 83 pe care l-aţi menţionat, deci indiferent de prevederi bani se vor găsi.

C.C.: Dar nu puteţi spune că sunteţi de acord cu un astfel de demers?
S.M.: Fără discuţie este anormal să fie impusă o astfel de prevedere şi e clar că sunt exagerate.
L.N.: Atât timp cât sunt partide care primesc bani de la Stat… Şi dacă acest Cod va fi asumat de proiect şi va trece de Parlament deducem că bani sunt în ţară din moment ce îşi permit să impună un astfel de plafon de 10 milioane de euro doar pentru locale, ceea ce nu poate să ne releve că gestionarea este mai mult decât deficitară.

Articole similare:

• Miron Cozma: Eu sunt un om bun, dar ei vor să arate că sunt rău
• Sindicatele se pregătesc de greva generală
• Marian Bătăiosu: “Mă tem de un război civil”
• România politică – Judeţul Bistriţa-Năsăud
• Vasile Vlasin despre USL: Nu văd un viitor lung al alianţei dintre stânga şi dreapta
• Horaţiu Buzatu: Oltenia poate fi centrul economic al României
• Vâlcenii s-au călcat în picioare ca să-l vadă pe Dan Diaconescu
• Liderul Partidului Poporului din Vâlcea este Ion Nicolae

Eliza Chirilă, preşedintele Parlamentului Tinerilor

Eliza Chirilă face parte din acea categorie de persoane care ar alege oricând România în schimbul unei ţări străine. A participat la numeroase simulări parlamentare, dar ezită să se înscrie într-un partid. La ultimul Parlament al Tinerilor a primit rolul de preşedinte, iar recent a reprezentat România la Parlamentul Tinerilor din Bruxelles.

La doar 18 ani se poate mândri cu o vastă cultură politică şi este foarte mulţumită atunci când reuşeşte să împărtăşească din experienţa sa şi altora. Eliza are zeci de idei pe care încearcă să le concretizeze în proiecte care vin în ajutorul tinerilor.

Alfanews.ro vă invită să o cunoaşteţi pe Eliza Chirilă, dar şi România văzută prin ochii unui tânăr care îşi adoră ţara lui.

Eliza, de câteva luni ai fost numită preşedintele Parlamentul Tinerilor (PT). Ce înseamnă pentru tine această numire?

Da, sunt preşedintele acestui Parlament al Tinerilor din decembrie 2010. Titulatura aceasta de preşedinte nu este ceva foarte formal şi serios. Am participat în decembrie 2010 la PT de la Bucureşti, m-am remarcat în activităţile acestui eveniment şi în ultima zi am primit acest post. Postul acesta a fost mai mult pentru o zi. Am avut rolul de a modera şedinţa. Doar că eu l-am luat în serios şi l-am promovat.

Care este scopul acestui eveniment?

Din punctul meu de vedere, acest PT dă şansa celor interesaţi de soarta României să experimenteze “viaţa” de parlamentar, în ceea ce priveşte munca din plen, dezbaterile din comisie, cum să ţină un discurs şi cum să facă lobby. O văd ca o activitate bine-venită pentru tinerii din România, o activitate ce îi ajută în dezvoltarea lor personală si profesională. După acest eveniment, am încercat sa creez un grup de tineri care să îşi dorească să facă un ONG – Parlamentul Tinerilor – sau să lucrăm ca şi grup informal. Dar, în cele din urmă, nu a fost posibil şi din vina mea (din lipsă de timp nu am apucat să mă implic foarte mult) şi din vina lor (nu erau suficient de motivaţi).

Acest plan a căzut definitiv sau plănuieşti să îl reiei în viitor?

În timpul unei dezbateri în plen la PT

Plănuiesc să reiau ideea, însă sub o cu totul altă formă. Recent am fost inivitată la PT din Bruxelles şi mi-a plăcut modul de organizare de acolo, în special faptul că au fost invitaţi 10 tineri din delegaţii internaţionale. Deasemenea, în Bruxelles PT se bucură şi de sprijinul Parlamentului Comunităţii Franceze. Asta îmi doresc şi pentru România: vreau să le dau tinerilor români şansa de a interacţiona şi ei cu tineri din alte ţări, în cadrul unui astfel de eveniment. Altfel spus, întâi vreau să îmbunătăţesc formatul acestui proiect – PT România – şi abia după aceea să mă gândesc la a face un ONG cu tinerii participanţi. Oricum, nu cred că e neapărat necesară înfiinţarea unui Asociaţii, putem activa cu ajutorul altor ONG-uri şi ar fi mai uşor.

Că tot ai adus vorba de Parlamentul Tinerilor din Bruxelles, poţi face o comparaţie între evenimentul din România şi cel din Belgia?

Da, o pot face:

→Plusuri pentru Bruxelles faţă de România: interestul parlamentarilor reali. Zi de zi în sală era cel puţin un deputat care asista la dezbaterile noastre. Faptul că au fost participanţi din alte ţări şi chiar din ţări interesante. Ne-au dat şansa de a cunoaşte puţin din istoria şi politica Belgiei prin faptul că ne-au dus să vizităm Camera Senatului. Şi nu în ultimul rând, un plus pentru respectul arătat delegaţiilor străine, care au fost extrem de bine tratate.

→România = Belgia: interesul tinerilor pentru proiectele propuse şi implicarea lor în dezbatere. Echipa organizatoare a fost foarte amabilă, interesată şi organizată.

→Minusuri pentru România: nu dă tinerilor şansa de a avea şi o experienţă interculturală în cadrul acestui eveniment cum am avut acolo. A fost fascinant să pot discuta cu tineri din Congo şi Maroc şi să le descopăr o fărâmă din cultura lor. Lipsa de interes a parlamentarilor români, precum şi a mass-media, faţă de acest proiect.

Remarc că România nu are prea multe plusuri…

Nu tocmai! E cât de cât echilibrată situaţia. Nu sunt genul de persoană care să afirme că “România este varză”. Nu! Eu cred în ţara mea şi ştiu că România este ceea ce se află dincolo de ştirile negative, de presa de scandal, de criza economică sau de posturi TV ce ne prezintă doar incultura. Apreciez evenimentul PT din România, dar, desigur, cred că poate fi mult mai bun!

Cu ce experienţă rămâne un tânăr după ce a participat la PT?

La PT Bruxelles, alături de tinerii reprezentanţi din alte ţări

În primul rând, are ocazia de a se testa pe sine: să vadă de ce este capabil, cât de bine se cunoaşte şi cât de bine ştie anumite subiecte; îşi face prieteni, creaază legături cu oameni importanţi şi cu diverse organizaţii. Se familiarizează cu felul în care arată o lege şi o iniţiativă legislativă, cum să dezbată şi să îi respecte într-o dezbatere şi pe ceilalţi. Au ocazia să îşi înfrângă emoţiile, pentru că vor ţine discursuri în faţa celorlalţi. Deasemenea, învaţă cum să îşi susţină un punct de vedere, cum să aducă argumente pertinente. Cred că actuala clasă politică ar fi mult mai de calitate, dacă măcar jumătate dintre actualii politicieni ar fi trecut printr-un Parlament al Tinerilor, fie el naţional sau internaţional sau printr-un consiliu local sau judeţean şi nu ar fi venit direct în politică, dintr-un mediu total diferit.

Să lăsăm puţin PT la o parte. Spune-mi cum vezi actuala viaţă politică din România.

Sincer să fiu, deşi am participat la aceste simulări parlamentare, m-am ţinut, totuşi, departe de viaţa politică şi nu activez în niciun partid. Dar ca să îţi răspund la întrebare: o luptă in care uneori, unii lovesc sub centură, în care mulţi dintre politicieni îşi urmăresc doar propriul interes şi uită de România. Este un peisaj care cu siguranţă nu ne va ajuta să prosperăm. Nu apreciez absolut deloc următorul fapt: criticăm, lovim în stânga şi în dreapta, dar concret nu facem nimic. Opoziţia critică permanent guvernul că legea X nu e bună, că decizia Y e rea, însă nu vine cu soluţii concrete sau argumente pertinente. Este păcat că singurul lor obiectiv major e procentul din sondaje şi nu bunăstarea românilor

În acest context, consideri că tinerii ar putea aduce o schimbare în bine?

Eliza Chirilă

Consider că tinerii pot aduce o schimbare în bine, însă lupta pe care ei sunt nevoiţi să o ducă este foarte grea. Mai întâi trebuie să creadă în România, deoarece tot mai mulţi îşi pierd speranţa şi nu vor să lupte. Pentru a fi motivaţi să schimbe România în bine, eu le recomand astfel de evenimente internaţionale, cum sunt cele la care am participat şi eu, pentru că doar aşa pot vedea cât este de frumoasă ţara noastră, cât sunt de valoroşi tinerii români şi că dincolo de graniţele României nu este raiul pe pământ. Fiecare ţară are propriile sale probleme, aşa cum şi România le are pe ale ei. Important pentru tinerii români este să îşi fixeze obiective clare, măreţe, care să nu fie pierdute pe drum. Spre exemplu, eu am multe idei în mintea mea, multe planuri, multe proiecte pe care vreau să le realizez şi am oameni în jur care îmi spun “nu vei reuşi”, “e greu”, “nu te vor ajuta”. Poate că au dreptate în unele cazuri, dar e dreptul meu să încerc să îmi las amprenta. Poate că dacă nu aş fi avut curajul să ţintesc aşa sus, nu reuşeam să fac ceea ce am făcut până acum. Cred că trebuie să îţi ridici propria ştachetă foarte sus ca să ajungi să îndeplineşti măcar trei sferturi din ea.

În cazul acesta, să presupunem că s-ar înfiinţa un partid format exclusiv din tineri. Cum crezi că ar fi primit el şi ce realizări crezi că ar avea?

Cred că ar fi cam dificil pentru un astfel de partid să se afirme, să câştige teren în faţa partidelor deja cunoscute. Dar, dacă membrii partidului chiar au o viziune pentru România şi vor să se implice într-o astfel de luptă, după eforturi îndelungi şi sistematizate, poate ar deveni partid parlamentar şi finalmente de guvernământ. Rămân, însă, la ideea că ar fi greu şi imi pun întrebarea: “aş face asta?”; “m-aş implica?” Ar trebui să mă gândesc foarte bine pentru că nu cred că singura modalitate a tinerilor de a schimba ceva este să se implice în politică.

Articole similare:

• Eliza Chirilă a reprezentat România la Parlamentul Tinerilor din Bruxelles
• Teiul din Leliceni este „Arborele anului în Europa”
• Invenții românești la Parlamentul European
• Verzii îl atacă pe Băsescu
• Cenzură în cazul Smolensk?
• Marinescu: “Electoratul PRM numără cel puțin 33 la sută din populație”
• Partidul Lege şi Ordine vrea să atragă electoratul dezamăgit
• Mugur Mihăescu explică de ce a ales Partidul Verde

Sebastian Burduja, preşedintele LSRS

Preşedintele Ligii Studenţilor Români din Străinătate, Sebastian Burduja, crede că lucrurile din Români se pot schimba, iar studenţii care pleacă în afara ţării pot schimba într-o oarecare măsură lucrurile la întoarcerea în România.

alfa news: Cum a apărut ideea Ligii Studenţilor Români din Străinătate?
Sebastian Burduja: Nu ştiu cât ne-a venit nouă ideea, cât era situaţia de aşa natură. Plecau foarte mulţi colegii de-ai noştri în străinătate şi eu atunci făceam o trecere, că am făcut facultatea în SUA, în California, iar în acel interval prietenul meu cel mai bun mergea din România la Londra pentru a doua facultate. Discutând împreună cu el ne-am dat seama că sunt o grămadă de oameni foarte buni care pleacă la universităţi de top şi ajung acolo oarecum izolaţi. Nu era nimic care să îi lege unii de alţii. Pe lângă faptul că nu existau conexiuni între ei, nu exista nici conştiinţa asta faptului că sunt o comunitate şi că pot fi o comunitate valoroasă, că merg acolo, şi, pe lîngă faptul că învaţă nişte lucruri noi şi pe un alt sistem, capătă şi o mentalitate diferită.

alfa news: Câţi membri are LSRS?
Sebastian Burduja: Avem în jur de 5.000 de membri şi 170 de voluntari activi. Sunt şi oamenii din afara României, care sunt organizaţi sub forma unor filiale. Aceste filiale au activitate pe plan local de genul evenimente informale, organizează întâlniri cu ambasada, consulatele, expoziţii de artă, invităm muzicieni români, lansări de carte.

alfa news: Ce sptijin a primit LSRS din partea politicului?
Sebastian Burduja: Noi de la început am hotărât să fim echidistanţi, însă asta nu înseamnă că nu colaborăm cu diverse grupuri de interese, oameni din politică, sau oameni din mediul de afaceri, dar colaborăm cu toţi. Dacă îi excludeam nu aveam resurse să facem nimic. Partea de resurse (din partea politicului – n.r.) e una, partea de a nu îţi face rău e alta, că nu poţi să ştii dacă îi excluzi sau dacă îi antagonizezi cumva ce se poate întâmpla, cum te pot marginaliza. Nu ne-au oprit cu nimic ăn eforturile noastre de a închega această comunitate, apoi prin intermediul ambasadelor. Concret este un act pe care Senatul l-a semnat cu noi, un fel de memorandum de colaborare.

alfa news: Există mai mult sprijin din mediul privat?
Sebastian Burduja: Pentru noi da. Există doar sprijin din mediul privat. Finanţarea provine din mediul privat, din sponsorizări exclusiv.

alfa news: Studenţii care pleacă la studii în afară se gândesc la implicarea activă în societate la întoarcerea în ţară?
Sebastian Burduja: Cred că deja suntem implicaţi în societate, după puterile noastre. Au mai existat poziţii pe care puteam să le luăm, este vorba de o atitudine la care ne-au îndemnat tinerii români de afară. Luări de poziţii, petiţii asta poate face un ONG până la urmă.

alfa news: Care este scopul LSRS?
Sebastian Burduja: Închegarea comunităţii este unul dintre ele, altul ar fi sprijinirea tinerilor de aici să ajungă la studii acolo, şi deja o facem foarte bine, şi scopul final e să încurajăm întoarcerea spre casă. Sunt tineri români care nu pot face cercetare la nivel înalt aici, dar pot să o facă acolo cu gândul spre casă sau cu intenţia de a promova România sau cu dorinţa de a promova anumite colaborări de cercetare. Lucruri se pot face, nu trebuie să fii fizic tot timpul aici ca să poţi să ajuţi ţara asta.

alfa news: Vă gândiţi la un plan de acţiune politică?
Sebastian Burduja: La momentul acesta nu, dar depinde ce înţelegem prin politic. Dacă înţelegem strict sistemul de partide politice, nu. Dacă ne gândim la forţe care pot influenţa cum se desfăşoară lucrurile şi pe plan politic în ţara noastră, da. Şi acum încercăm lucrul acesta.

alfa news: Cum se realizează comunicarea între membrii LSRS?
Sebastian Burduja: Noi suntem coordonaţi exclusiv online, discutăm pe mail şi pe Skype, noi ca voluntari. În ceea ce priveşte comunicarea cu tinerii români, avem un forum, avem site-ul, avem blogul şi avem foarte multe proiecte prin intermediul cărora interacţionăm direct. Avem Caravana în fiecare vară, în cadrul căreia merg echipe de voluntari care susţin workshop-uri în faţa a sute de tineri. Încercăm cât mai mult genul de interacţiuni directe. Mai avem un program de mentorat în care totul e online. Eu colaborez cu o tânără foarte talentată, care e olimpică naţională la matematică şi care vrea să ajungă la o universitate de top din America. Totul se desfăşoară prin email şi nu ne-am cunoscut niciodată.

alfa news: Ministrului Funeriu i s-a reproşat că a studiat în afară şi apoi a încercat să implementeze aici un sistem care nu funcţionează.
Sebastian Burduja: Eu nu cred că ar fi corect pentru niciunul dintre noi să revenim şi să ne fie date poziţii de responsabilitate, nu spun că e cazul ministrului Funeriu. Trebuie să te hârşâi un pic prin sistem ca să-l înţelegi şi ca să înveţi să asculţi oamenii şi să vezi ce s-ar putea potrivi. Nu cred că ar trebui să venim pe poziţii de răspundere majoră, nici nu merităm asta doar pentru că am studiat în afară.

alfa news: Sunt mai multe oportunităţi în afară decât în România?
Sebastian Burduja: Eu personal cred că în România sunt oportunităţi mai mari decât afară per total. Sper să fie, cel puţin în mediul privat. Aici e totul de construit, totul e de făcut. E o provocare. Una e să trăieşti într-o ţară care a ajuns deja la un nivel, în care lucrurile sunt predictibile.

Articole similare:

• Protestele studenților, ziua a doua
• Funeriu, dormez-vous?
• Cu cortul în fața Ministerului Educației
• Gala Ligii Studenţilor Români din Străinătate – ediţia a II-a
• Caravana LSRS – ediția a treia
• Clujul a găzduit dezbaterea regională „Integrarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi”
• Ministerul Mediului finanţează campaniile de informare ale ONG-urilor
• 60.000 de petiţii pe masa registraturii de la Ministerul Educaţiei

Cristian Lumezeanu, preşedinte executiv USR

Cristian Lumezeanu, preşedintele executiv al Uniunii Studenţilor din România, s-a implicat în mişcarea studenţească în momentul în care a apărut o problemă şi considerat că poate să schimbe ceva.

alfa news: Ce poziţie are USR faţă de Legea Educaţiei?
Cristian Lumezeanu: Cred că ar fi trebuit cumva îmbunătăţită partea de promovarea talentelor, capacităţile să fie introduse în programe foarte bune de pregătire separată faţă de studenţii sau elevii obişnuiţi. În general avem o părere bună despre Legea Educaţiei.

alfa news: Care este relaţia cu ANOSR şi UNSR?
Cristian Lumezeanu: Relaţia este ca de la federaţie la federaţie, în unele probleme avem puncte de vedere comune, la altele avem o viziune puţin diferită, dar în general cred că urmărim acelaşi scop, şi anume reprezentarea cât mai bună a studenţilor.

Noi ne dorim, este un deziderat care la un moment dat sper să se realizeze, să existe o singură federaţie pentru că atâta timp cât există trei federaţii automat nu ne putem pune tot timpul de acord sau nu avem o comunicare atât de bună între noi, iar o singură federaţie ar însemna o reprezentare mult mai puternică a studenţilor.

alfa news: Câţi studenţi reprezintă USR?
Cristian Lumezeanu: După calculele noastre, undeva la 3 – 400.000 de studenţi. Avem şi universităţi particulare, şi anume Universitatea Româno-Americană, avem o asociaţie numită Uniunea Studenţilor din Universităţile Particulare care strânge studenţi din toate universităţile din ţară. Acum avem în curs de aderare Dimitrie Cantemir, avem şi Dimitrie Cantemir de la Târgu Mureş şi ne concentrăm să strângem toţi studenţii la un loc.

alfa news: De unde provine finanţarea pentru USR?
Cristian Lumezeanu: În general atragem finanţare din toate sursele posibile, din surse private, prin proiecte pentru fonduri europene, prin proiecte către ministerele de resort.

alfa news: Marian Vanghelie susţinea că sponsorizează USR. Politicul este implicat în USR?

Cristian Lumezeanu: Când Vanghelie spunea că s-a întâlnit cu noi, noi atunci eram plecaţi la munte. Cred că atunci s-a referit la faptul că Primăria Sectorului 5 a sprijinit un festival studenţesc pe care îl organizam şi mi se pare foarte normal.

alfa news: Există influenţă politică asupra mişcării studenţeşti?
Cristian Lumezeanu: Eu pot să mă pronunţ doar în legătură cu USR şi pot să spun că nu există influenţă politică. Ne desfăşurăm activitatea într-o societate condusă de politic, dar asta este cu totul altceva. Noi încercăm să ne reprezentăm studenţii cât mai bine fără să ţinem cont de cine este la Putere.

alfa news: De ce s-a desprins UNSR din USR, iar acum susţin că USR nu există?
Cristian Lumezeanu: Istoria lor a început desprinzându-se din USR şi e ca şi cum ai spune că părinţii tăi nu există. Ei s-au desprins din cauza neînţelegerilor de la momentul respectiv. În 2006 USR, condus atunci de  Florentin Gust, avea un protocol de colaborare cu TSD, condus de Victor Ponta. Când s-a schimbat preşedintele, acesta a rupt protocolul de colaborare, care era oarecum ciudat şi ne făcea vulnerabili în faţa influenţei politice. Probabil cei nemulţumiţi de acest lucru au format UNSR. Era exact partea nemulţumită că s-a rupt un protocol cu TSD-ul.

alfa news: Ce părere aveţi despre relaţia dintre UNSR şi Ecaterina Andronescu?
Cristian Lumezeanu: Noi considerăm că la un moment dat este foarte părtinitoare cu UNSR-ul, poate este şi normal, având în vedere că UNSR-ul are foarte multe asociaţii în politehnică. Noi avem o relaţie destul de bună cu toţi rectorii, dar nu excesiv de bună cu cineva, cum există între UNSR şi doamna Andronescu.

alfa news: Cum ai decis să te implici în mişcarea studenţească?

alfa news: Care este poziţia USR faţă de proteste?
Cristian Lumezeanu: Protestele sunt binevenite într-o democraţie şi aceasta este modalitatea ultimă prin care noi ne cerem drepturile, dar este o zonă destul de sensibilă şi destul de periculoasă, în sensul că va trebui să iniţiem proteste, iar când se iniţiază un protest, va trebui să ne axăm pe nevoile studenţilor, adică studenţii să reacţioneze la cererile noastre ca reprezentanţi.

Din această cauză am criticat puţin modul în care ANOSR a cerut acest procent în alegerea rectorului. Din datele noastre peste 98 – 99% din studenţi nu sunt interesaţi de cine este rector, cum se alege, eventual îi interesează ce face şi cum le influenţează lor viaţa.

alfa news: Pentru ce luptă USR?
Cristian Lumezeanu: Noi vom începe în săptămânile viitoare o campanie de reducere a taxelor universitare deoarece asta este o problemă mult mai de actualitate pentru studenţi decât cum se alege un rector. Majoritatea nu ştiu numele rectorului şi nu ştiu ce atribuţiuni are, nu ştiu cum se alege şi nici nu îi interesează, dar cred că pe majoritatea îi interesează dacă vor plăti taxe mai mici, dacă vor avea condiţii mai bune de locuit, mâncare mai bună în cantine. Încerăm să ne axăm mai mult pe nevoile studenţilor şi după ce vom rezolva nevoile de bază, vom trece la nevoi superioare.

Articole similare:

• Ionuţ Poenaru: USR-ul, după părerea noastră, nu există
• Cu cortul în fața Ministerului Educației
• Studenţii strigă: Nimeni nu ne calcă în picioare!
• Mesaj studenţesc: „Drepturile studenţilor nu sunt negociabile”
• Studenţii fac săptămâna cerceafurilor albe în semn de protest
• Studenții față cu reprezentativitatea
• Funeriu apreciază protestele studenţilor ca realizare artistică
• Studenţii protestează la Galaţi